Laudatio pentru Előd Kincses
La sfârșitul excepționalului film „Campionul balcanic”, regizat de Réka Kincses, Előd Kincses apare înotând într-un bazin socialist, de ciment cu pete verzi de mușchi, iar de acolo povestește cum, deși a fost de două ori campion balcanic, nu a ajuns să lupte pentru un titlu european. Autoritățile îi ceruseră să participe la o înfruntare cu echipa Ungariei într-un moment în care trebuia să se recupereze după un accident grav. A fost supus unui tratament în forță ca să intre în competiție cu sportivii din Ungaria. A câștigat în numele României, dar intervenția avea să pună capăt carierei talentatului atlet. Autoritățile l-au sacrificat pe Előd Kincses ca să câștige un punct în înfruntarea dintre români și maghiari.
Doar că viața lui Előd Kincses nu a fost viața unui om care a acceptat sacrificiul sau doritor să se sacrifice. Előd Kincses a fost un luptător.
Or fi ajutat la acest profil și anii de studenție de la Facultatea de Drept din București. A fost singurul maghiar din facultate în acea generație. Viața în Capitala când ironizată, când invidiată i-a dat o cunoaștere a moravurilor muntenești. Or fi adăugat acei ani un plus umorului său natural și adaptabilității lui.
Capitalul bucureștean s-a regăsit în cariera lui de consilier juridic și de avocat, când Előd Kincses a revenit în orașul natal. Experiența de student se ridica pe umerii experienței familiale. Előd provenea dintr-o familie de juriști: tatăl său, Kincses Elemér a fost președintele tribunalului din Regiunea Autonomă Maghiară. Ar fi o explicație și pentru faptul că flexibilitatea lui Előd a fost întotdeauna expresia căutării armoniei, și nu a oportunismului.
Excelența sa profesională va conta în mod aparte la sfârșitul anilor 1980. Atunci s-a afirmat în plină lumină și excelența morală a lui Előd Kincses. A asumat să fie apărătorul pastorului reformat László Tőkés și a rămas alături de el în toată perioada în care protestele disidentului maghiar căpătaseră forme radicale. Din ce în ce mai mulți oameni supuși hărțuielilor Securității aveau să i se adreseze fără teama de a fi refuzați. Procesul de evacuare din Timișoara a lui László Tőkés a ajuns la punctul critic spre jumătatea lunii decembrie 1989. Solidarizarea timișorenilor cu László Tőkés a aprins flacăra Revoluției. Este greu de imaginat un scenariu în care preotul reformat să fi rezistat până în acele zile, ultimele pentru regimul comunist, fără asistența lui Előd Kincses. În acest fel, apărătorul lui Tőkés a participat, alături de cel pe care l-a apărat la crearea Marii Istorii.
Începând cu anul 1990, Előd Kincses va fi implicat în grelele înfruntări care aveau să modeleze societatea românească. Pe lângă jurist a devenit militant civic, actor politic, publicist, scriitor, una dintre cele mai marcante personalități ale vieții publice maghiare din România. În luna ianuarie 1990 va ajunge vicepreședinte al Frontului Salvării Naționale, iar din februarie, al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională în județul Mureș. Din aceste poziții de autoritate va încerca să prevină conflictele dintre români și maghiari care au precedat înființarea Serviciului Român de Informații. Curajul și înțelepciunea lui Előd au limitat victimele în timpul conflictului interetnic din 19-21 martie 1990, de la Târgu Mureș. A oprit miile de secui din județele Harghita și Covasna care se îndreptau spre oraș ca să se alăture maghiarilor târgu-mureșeni. Fără intervenția lui, distrugerile și pierderile de vieți omenești ar fi avut proporții cu mult mai mari. Salutar a fost apelul făcut de el, în acele zile de martie, co-naționalilor maghiari: nu răspundeți provocărilor.
Pentru binele făcut a plătit. A fost nevoit să se refugieze timp de șase ani din țară, ani intenși pentru România, pentru viața comunității maghiare și asemenea, pentru membrii familiei sale. Exilul de atunci a reprezentat una dintre cele mai mari rupturi ale vieții sale, iar între pierderi, despărțirea de familie a părut să-l apese cel mai mult. Privind înapoi spre acei ani, remarcabilul Előd a reușit să vorbească despre această experiență fără amărăciune, fără înverșunare și fără resentiment.
Evenimentele de atunci, de la Târgu Mureș, aveau să definitiveze portretul lui Előd Kincses, de autentic european. Cu un discurs de tribun, în fața unei mări de oameni, Előd Kincses cerea ca violenței să nu i se răspundă cu violență. Repeta că singura cale este conviețuirea dintre români și maghiari, în ciuda tensiunii din acel moment. Susținea că un comportament pașnic este ceea ce le va asigura maghiarilor susținerea Europei. La nici trei luni de la căderea comunismului, limbajul, înțelegerea și atitudinea lui Előd Kincses reflectau o civilitate pe care restul societății românești o va urma doar după mulți ani de experiență. Anii petrecuți de Előd Kincses la Budapesta și la Viena, perioadele în care a fost la Berlin aveau să contribuie și ei la deschiderea intelectuală și europeană care îl caracteriza. Își regândea convingerile, refuza prizonieratul dogmelor și căuta să privească lucrurile într-un orizont mai larg.
Előd Kincses a fost devotat comunității maghiare din Transilvania. Din decembrie 1991 până în august 1992 a ocupat poziția de secretar general al Federației Mondiale a Maghiarilor, demnitate simbolică pentru asumarea identității sale etnice. Însă Előd Kincses nu va uita niciodată că revolta din decembrie 1989 a început cu solidarizarea maghiarilor și românilor în jurul Bisericii Reformate din Piața Maria, unde a slujit László Tőkés. Turbulențele de la începutul anilor 1990 l-au determinat pe Előd Kincses să devină un practician și un teoretician al reconcilierii interetnice. Interesul pentru consolidarea coexistenței pașnice și a colaborării dintre majoritate și minoritate a fost afirmat până în ultimii ani ai vieții sale. În anul 2020, Előd Kincses va fi unul dintre inițiatorii Asociației „15 Decembrie – zi a solidarității româno-maghiare”, a cărei aspirație era să facă din Revoluție un simbol al luptei comune pentru libertate.
Adaug, într-un fel de sinteză, că Előd Kincses a vorbit și a acționat ca un patriot local și un cetățean loial. El a făcut din căutarea și protejarea adevărului o profesiune. Dincolo de aceste virtuți cu valoare publică, Előd Kincses a avut însușiri umane care au bucurat viața celor care l-au cunoscut: era un om pitoresc, era tonic, avea mult umor. Fostul campion balcanic de atletism a impresionat prin ținuta lui sportivă până la sfârșitul vieții. Această ținută înaltă, dreaptă, reflecta chiar conștiința lui.
Gabriel Andreescu
București, 21 iunie 2026
Laudatio scris la acordarea lui Előd Kincses a titlului de Cetățean de Onoare al municipiului Târgu Mureș (anul 2026, post-mortem).